Noaptea mea de abuz cu Jandarmeria si Politia Romana

Duminica, 15 ianuarie, ma aflam cu un amic pe Bd. Magheru in jurul orei 23:00. Dupa un ceai in oras, am decis sa vedem cu ochii nostri ce se intampla in centru. La sfarsitul serii, am regretat aceasta decizie.

Dupa ce am vazut destul din proteste, am decis ca nu mai doream sa avem nimic de-a face cu manifestarile si ca era momentul sa ne ducem acasa. Pentru a evita multimea si actiunea de la Universitate, am luat-o pe Victoriei in intentia de a prinde un taxi la o intersectie. Intre timp ne-am si oprit la un supermarket non-stop, unde am luat mancare (pentru acasa, in general paine si altele pentru sandwichuri).

La coltul cu Capsa, un grup de jandarmi ne-au oprit din drum si ne-au rugat sa asteptam langa cofetarie, pe Academiei. I-am intrebat de ce fac asta: raspunsul a fost ca ne retin un pic dupa care ne vor da drumul. Pe moment nu ni s-a parut atat de iesit din comun, dar pentru a nu agrava faptele am decis sa fim totusi rabdatori si sa terminam cat mai repede cu aceasta treaba.

In total, ne-au retinut vreo 30-40minute. In tot acest timp, opreau pe oricine trecea pe Academiei sau Victoriei, indiferent de varsta. Daca se intampla sa fie un grup cu o fata, acesteia ii dadeau drumul. Pana spre ora 24:00 stransesera un grup destul de mare de oameni (eu apreciez in jur de 30). In tot acest rastimp, ne-a perchezitionat, ne-au intrebat ce cauta pe strada, ne-au cercetat mainile (presupun ca pentru urme ca facusem parte din violente). Grupul a ajuns sa fie compus din persoane destul de diverse: un tip a fost oprit in timp ce mergea pe strada, mancand o saorma. Altul tocmai coborase din taxi pentru ca locuia in blocul de vizavi; un altul era cu prietena de mana pe strada.Un domn mai in varsta iesise pe strada din acelasi motiv nefericit ca si noi: de a vedea cu ochii lui ce se intampla cu adevarat pe strada. Nu am fost singurii care au continuat sa intrebe care era motivul retinerii, insa primeam acelasi raspuns: „mai stam un pic, dupa care va dam drumul”. Nu s-a intamplat asa.

Odata strans acest grup considerabil, a aparut un camion blindat al Jandarmeriei si un jandarm cu portavoce, care ne-a anuntat ca toti de acolo vom urca in acel camion si ne vor duce la sectie sa „lamurim lucrurile”. Din acel moment comportamentul jandarmilor s-a schimbat, pentru tot restul serii: au devenit agresivi, abuzivi si violenti. Evident ca grupul a protestat verbal, si prima persoana care a declarat ca refuza sa se urce in camion, cerand explicatii suplimentare, a fost agresata imediat de 3 jandarmi care l-au fortat sa intre in camion. Protestele suplimentare ale grupului au fost primite cu amenintari, jigniri si ironie. Dupa ce a durat 20 minute sa ne bage in camion, si inca pe atata sa porneasca de pe loc (o persoana din grup se afla intr-o stare de rau si parea sa sufere de claustrofobie, avand un atac in camionul inghesuit si umplut la refuz, insa jandarmii l-au tratat cu dispret si amenintari ca daca nu se va calma,  va fi batut, iar daca vomita in camion, il va curata singur pe tot).

Pe tot drumul lung cu camionul, jandarmii au refuzat sa ne spuna destinatia reala. Raspundeau ca ba sectia 4, ba sectia 3, ba sectia 22. I-am daca intr-adevar aceasta este destinatia de fiecare data cand a fost sugerata alta sectie, iar jandarmul care a vorbit cu mine raspundea ironic cu replici de genul: „daca ai auzit tu ca e sectia X, atunci acolo mergem”, sau „am auzit ca nu mai sunt locuri in sectiile din Bucuresti, asa ca mergem in Ploiesti”. Unii din grup au incercat sa filmeze si sa vorbeasca la telefon cu rude/avocati, insa la scurt timp ni s-a interzis categoric sa mai incercam asa ceva.

Intr-un final, in jurul orei 01:30 (cred eu), am ajuns la sectia 25 din sectorul 6. Aproximez ora pentru ca ni s-a ordonat sa inchidem toate telefoanele mobile, iar daca le deschideam vom ramane fara ele. Ne-au perchezitionat la iesirea din camion, cautand in ghiozdane, buzunare si evident, punga cu salam si paine.

Ne-au dus la etajul sectiei, unde au luat 10 dintre noi si i-au dus la alta sectie. Pe noi ne-au bagat intr-o camera pentru a ne face proces verbal. S-au decis sa ne imparta in grupuri de cate 10, asa ca toti cei care erau in plus fata de acest numar (inclusiv eu) am fost escortati afara. Iesind ultimul pe usa, un politist m-a indemnat mai agresiv sa fac stanga la usa, moment in care m-am intersectat cu alt politist care iesea pe usa, unul cu casca si cagula ridicata de pe fata (parea sa fie un comandant, pentru ca inainte de a ne baga in camera, discuta la radio cati dintre noi sa ia la alta sectie. Precizez ca vorbea despre noi folosind termeni ca: „am la sectie 20 de bucati, cate sa aduc la cealalalta”). Acesta, care tocmai iesea pe usa, fara sa zica nimic, mi-a aplicat cateva lovituri in fata fara motiv. Bulversat, m-am uitat la el si la ceilalti politisti de pe hol si-am intrebat „de ce ma lovesti omule”. Intr-un mod complice, politistii de pe hol s-au uitat urat la mine si-au zis „De ce injuri ma? L-ai injurat. Daca mai injuri, asta patesti”. Privirile aruncate intre ei m-au facut sa realizez ca tocmai devenisera complici la acest incident, fabircand povestea cu injuratul cu seninatate. Privirea politstului care mi-a zis ca m-au vazut toti injurand m-a marcat pentru tot restul serii: pentru ei eram un grup de gunoaie, si erau perfect multumiti sa creeze motive imaginare pentru a scuza orice act impotriva noastra.

Cred ca e de prisos sa mentionez ca nu am injurat, nu am fost violent sau nu m-am opus intr-un mod dificil politistilor: eram intr-o stare mai degraba epuizata decat combativa. Voiam ca totul sa se termine odata, si intr-adevar parea ca nu se sfarseste. Am incercat sa vorbesc cu ceilalti din grup, si cu politistii de pe hol. In principal, incercam sa aflu ce am dreptul sa fac, ce am dreptul sa refuz etc. Unul din politisti ne-a spus foarte clar ca avem doar doua optiuni: sa semnam procesul verbal pe care ni-l vor face tuturor, sau sa refuzam semnatura, caz in care ni-l vor trimite oricum prin posta. Aceste 2 optiuni erau, edivent, irelevante. Oricum, am aflat cu oarece soc si indignare ca vom fi cu totii amendati pentru „deranjarea linistii publice”.

In jurul orei 02-02:30, am intrat sa mi se faca proces verbal. Amicul, care fusese inaintea mea, a apucat sa imi zica ca pot mentiona la sfarsitul procesului verbal ca acuzatia este „neteminica si nelegala”, inainte sa fie dus la parter pentru amprentare si fotografiere (!).

Procesul verbal a fost o gluma. In afara de buletin, politistul nu mi-a cerut nimic altceva, si a copiat dintr-un alt proces verbal folosit ca exemplu restul textului. Procesul verbal declara ca am fost prins in flagrant in timp ce tulburam inistea publica a locuitorilor din zona prin strigate si forme (!), iar procesul verbal sustine ca am fost ridicat de la fantana de la Universitate (!). Aceasta era o minciuna pe care mi-a fost refuzat s-o contest: inainte sa pot cere mentionarea nelegalitatii amenzii, politistul a trecut la mentiuni nu am obiectii. Mentionez ca in tot timpul petrecut la sectie, politistii nu ne-au informat cu privire la drepturile noastre, nu ne-au zis ce putem refuza si ce nu, etc. Procesul verbal putea fi la fel de bine completat si in absenta mea, eu fiind chemat practic doar sa-l semnez. Nu cunosteam daca am dreptul sa refuz procesul verbal, daca pot cere sa schimbe ce au scris ei in el, etc. Dupa aceste lucruri, am fost escortat la parter pentru amprentare si fotografiere. Mentionez ca ulterior, dupa 2 zile, am aflat ca acest lucru a fost ilegal: fiind deja legitimati cu buletinele, nu aveau dreptul de a ne fotografia si a ne lua amprentele – nu ni s-a comunicat acest lucru. Odata amprentati si fotografiati, ne-au dat drumul. Era ora 03:30 AM cand mi-am deschis telefonul intr-un final.

Am incercat sa vorbesc cu politistii de la sectie, in incercarea naiva de a-mi apara nevinovatia. Am sustinut de fiecare data adevarul: ca am fost oprit pe strada fara motiv, acuzat de o minciuna, ca nu am participat la protest, ca ma duceam acasa nu catre centru sa particip la violente, ca nu am ce cauta acolo, ca ceea ce se intampla este bataie de joc. Am facut-o intr-o maniera calma, neviolenta, nu am ridicat vocea, nu am fost ironic sau sarcastic. Daca nu radeau de mine fara sa-mi raspunda, imi spuneau toti cam acelasi lucru: „da, da, sigur, cum sa nu, toata lumea e nevinovata” si „s-a ales praful de revolutia voastra, ba”.

Am convingerea ca ceea ce s-a intamplat a fost un abuz rusinos. Imi sustin cu ferminate nevinovatia si acuz Politia si Jandarmeria de abuz  in serviciu. Am fost nedreptatit, am fost acuzat de minciuni, batut, retinut fara motiv, mi-au fost ascunse drepturile si optiunile legale: colac peste pupaza, m-am ales cu 200 lei amenda.

Voi merge sa contest la Judecatorie aceasta amenda, fiind singura cale legala de a contesta evenimentele din acea seara. Nu stiu ce se va intampla acolo, care sunt sansele mele, cat va dura sau cat ma va costa. Dat fiind sistemul juridic din Romania, nu pot decat sa sper la o rezolvare favorabila si in timp util. Insa probabil voi ajunge sa fac demersuri care vor dura ani de zile, vor costa mult mai mult decat valoarea amenzii si intr-un final nu vor remedia daunele morale.


[Edit]:
Potrivit art. 35 din Legea jandarmeriei (Legea nr. 550/2004), jandarmii nu au dreptul să conducă administrativ la secţia de poliţie sau la unitatea de jandarmi persoane despre care nu pot dovedi că au săvârşit fapte contrare legii prin care au provocat dezordine/tulburări şi necesită imobilizare. Cu alte cuvinte, jandarmii nu au dreptul să încarce manifestanţii în dube şi să-i transporte la diferite secţii de poliţie, urmând ca abia acolo să facă trierea persoanelor care au fost sau care nu au fost violente, care au comis sau nu fapte contrare legii. Nu pot fi conduşi decât cei despre care jandarmeria are dovezi, în momentul ridicării, că se încadrează în condiţiile menţionate mai sus, prevăzute de lege, pentru conducere. În caz contrar, conducerea persoanei la secţia de poliţie/unitatea de jandarmi constituie infracţiunea de lipsire de libertate a persoanei în mod ilegal. De asemenea, împiedicarea unei persoane de a se deplasa cu trenul sau alt mijloc de transport acolo unde doreşte, fără o justificare legală a acestei împiedicări, constituie tot infracţiunea de lipsire de libertate în mod ilegal.


via  APADOR : Asociatia Pentru Apararea Drepturilor Omului in Romania