Nicusor Dan - O falsa promisiune



Nicusor Dan e un fenomen interesant. Este un surfer al valului numit “trend”, un candidat care mizeaza pe romantismul independentei politice si pe garantia integritatii presupuse derivata din titlul de doctor in matematica.

Eu privesc problema Nicusor Dan ca pe o chestiune care poate fi abordata din doua directii diferite. Exista sustinatori ai lui ND dar si oameni care sunt impotriva.
O mare parte din farmecul lui Nicusor Dan provine atat din candidatura sa ca independent, cat si din educatia sa de matematician cu doctorat. Reprezinta o alternativa la “ei”, la “aceiasi ei”, corupti, complici, dezinteresati. Pe langa asta, nu este un Vanghelie, ci un om cu educatie superioara, cu un anume grad de cultura si o mentalitate foarte atragatoare, in special pentru tineri. Sunt convins ca si-a atras multi alegatori de partea sa prin politica de a publica cheltuielile sale electorale, si prin faptul ca a promis o mai mare transparenta financiara a Primariei prin publicarea cheltuielilor, contractelor, listei de proprietari, chiriilor si licitatiilor institutiei. Reprezinta alternativa la alegerea “raului mai mic”, o iesire din acest ciclu vicios de pasivitate si resemnare de partea cetatenilor si complicitate si proasta administratie a alesilor. Ion Vianu, de la revista 22, considera ca “Singurul candidat la Primăria Generală din actuala campanie care propune o adevărată politică pentru Capitală este Nicușor Dan. Restul propun măsuri administrative cu bă­taie scurtă.” Oamenii vad in el un om inteligent, onest si cultivat, tenace si cu forta morala: calitati diametral opuse celor demonstrate de candidatii de pana acum. Are o lista exhaustiva de promisiuni electorale (vezi cu ochii tai) concrete si care ating mai multe corzi sensibile. Vrea autobuze care vin dupa orar fix, vrea piste reale de bicicleta, reabilitarea cladirilor in pericol de colaps la urmatorul cutremur etc.

Imaginea noului Bucuresti. Acum cu pilozitate frantuzeasca
Dupa care, evident, avem patura celor impotriva lui Nicusor Dan. Argumentele sunt la fel de numeroase. Politicienii sunt si vor fi politicieni, si vor face mereu promisiuni grandioase in goana dupa voturi. I s-a reprosat participarea la protestele de la Rosia Montana, impotriva exploatarilor aurifere, sau participarea la congresele Partidului Verde - semne clare pentru opozantii lui ca urmareste dara banilor catre focarele de interes. I se reproseaza lipsa de experienta administrativa, s-a spus despre el ca este doar un candidat simulacru pentru PDL, pentru a eroda din numarul celor ce vor sa voteze cu Oprescu. Promisiunile sale, grandioase cum sunt, au totusi marele potential de a crea probleme aditionale pe langa cele pe care pretinde ca le va rezolva (piste de biciclete si benzi unice de RATB, pe strazile si bulevardele deja inguste?). Sustinatorii lui ND par sa voteze un ideal, o idee reprezentata de “brandul” lui. Ce nu-si dau seama ca sustin este o lipsa de experienta administrativa si o lipsa de competenta (lucru pe care insusi ND il recunoaste intr-un document de pe site-ul official), fapt disimulat de circumstanta favorabila de “singurul candidat viabil”: cand este pus laolalta cu peisajul de candidati, pare singura alegere care sa nu fie alegerea raului mai mic, aceasta boala a alegerilor romanesti. 

El insusi se face vinovat de aceeasi promisiune intalnita la ceilalti candidati: tema “luptei impotriva sistemului”, o lupta imposibila si deloc necesara. Sistemul administrativ si politic nu trebuie “infrant”, oricat de oligarhica ar fi mireasma ei deplansa de cetateni. Pe langa manevrele imorale sau ilegale ale sefilor politici, exista o intreaga armata administrativa in spatele acestui sistem (functionari, consilieri etc.). Ei pot fi inlocuiti, asta-i sigur, dar asta e o masura lipsita de tact si oricum nu garanteaza indivizi mai “buni”. In fapt, nici macar Nicusor Dan, care va fi totusi supus si el regulilor si uzantelor sistemului administrativ (sistem care nu trebuie ocolit sau pacalit daca nu vrei sa transmiti ca politician imaginea de “deasupra legii”, imaginea aidoma unui Imperator precum Cezar) nu va fi o “scapare”, o “alternativa”, ci doar un “altcineva” cu o capacitate mica in esenta de a schimba acest “sistem” intr-un mod fundamental, in 4 ani. Sincer, acest entuziasm de a vota din dezamagire, disperare si frustrare imi aduce aminte de campania lui Basescu din 2004. Si atunci hype-ul lui Basescu era un trend puternic, si atunci lumea spera ca va vota cu un “altfel de politician”, un “cavaler pe cal alb” care va schimba totul. Dar si in cazul lui, si in cazul lui Nicusor Dan, votarea nu ar trebui sa se faca pe baza motivelor sentimentale sau romantice, ci pe motive politice. Si stim cu totii cum a evoluat povestea cu Basescu.

Inteleg ambele puncte de vedere de mai sus, si sincer cele doua unghiuri aduc argumente la fel de puternice. Acuma, iata abordarea mea. Am cititi informatia pusa pe site-ul oficial. Omul a structurat identitatea si promisiunile lui pe baza unor intrebari generale: cine este, ce-a realizat pana acum, ce doreste sa realizeze in calitate de primar general etc. Strecurat in acest manifesto se afla un document ce explica activitatile sale in ultimii 10 ani. Aici a fost bomba.

Serios - citeste documentul, si spune-mi daca nu te lasa la fel de confuz cum m-a lasat pe mine.

In primul rand, pentru o persoana culta, te izbeste lipsa lui de claritate. Limba romana ii pune probleme serioase. La intrebarea “De ce m-am intors [din Franta]?”, el raspunde: “Diferenta de transcendenta intre cele doua culturi, mai precis, care imi crea o stare de iritare permanenta. O limba transporta o mentalitate si mentalitatea occidentala imi transmitea, minut cu minut “sintem, si tu esti, ceea ce facem, si nimic mai mult”. Or eu stiam ca sint, si semenii mei romani vad la mine dupa cum si eu vad la ei, mult mai mult decit ce ajung sa fac.”
Nicusor Dan: Dovada vie ca transcendenta poate cauza iritatii si aspect de ocnas.
Urmeaza o lista de “victorii” si “realizari”: fondarea ATAC (Tinerii pentru Actiune Civica), care incerca sa adune 1000 de oameni care sa formeze o elita civica ce (spera el) va schimba fata Romaniei. Asociatia a fost un esec total, la asta contribuind faptul ca “in ultimii ani, mai ales cei care ar trebui sa formeze o elita, au inceput sa uite sa o faca, obsedati sa afirme “Eu ma descurc. Tu te descurci?”. Iritarea devine comparabila”. Singurul succes pe care il reputeaza asociatia este organizarea a doua Forumuri pentru Tinerii cu Studii, un fel de venture connect event pentru functii administrative adresat studentilor cu studii in strainatate. A participat la creearea SNSB (Scoala Normala Superioara Bucuresti, trimitere la studiile lui personale in Ecole Superiore din Paris) si a fost si director executiv intre 2000 si 2006. Aceasta scoala, de care nu am mai auzit niciodata, se pare ca este “cea mai buna Universitate din Romania”, sustinand ca aceasta performanta este aclamata de “institutii prestigioase” (....care anume??)

Singura sa realizare cu care pot simpatiza este Asociatia Salvati Bucurestiul, fondata in 2006, prin intermediul careia a reputat anumite victorii in ceea ce priveste protejarea imobilelor cu valoare arhitecturala sau culturala. Simpatizez pentru ca si eu sunt membru al asociatiei Rhabillage, asociatie nascuta in urma activitatii proiectului Case Care Plang. Acest proiect a reprezentat ani de truda din partea mea si a colegilor mei de facultate si de generatie pentru a aduce in atentia publicului drama reala a patrimoniului construit Bucurestean - un scop in esenta aliniat cu cel al asociatiei lui ND, insa fara mijloacele financiare ale acestuia din urma evident. Asociatia sa a reusit sa propuna un set de solutii coerente, sustinute de o multime de ONG-uri locale, privind dezvoltarea durabila si responsabila a orasului, cu toate acestea el considera ca cel mai mare succes al acestei activitati reprezinta deplasarea atentiei “opiniei publice de la subiecte superficiale (asfaltari,  borduri) la subiectele reale (dezvoltarea urbana, PUZ-uri derogatorii, etc.)”

Urmeaza partea cea mai interesanta. O sa fiu sincer, nu stiu de ce Nicusor Dan a inclus capitolul “Ce n-am facut” in acest document. Pe scurt, aloca cateva pagini esecurilor sale de natura politica, sociala, administrativa etc. Nu sunt sigur care era mesajul lui - poate sinceritatea faptului ca este om si toti oamenii gresesc. Dar aceste pagini nu sunt contrabalansate de vreo concluzie proportionala a lucrurilor pe care le-a invatat poate si nu le doreste repetate, si esecurile sale (prin efectul propriilor sale cuvinte!) umbresc mult realizarile pe care si le insuseste in mod ambiguu. Sunt realizari intr-adevar interesante si cateva dintre ele merita niste aplauze din partea mea, insa am ramas cu sentimentul foarte clar ca tot ceea ce a realizat acest document a fost sublinierea incompetentei lui ca administrator, ca politician, ca organizator si ca om capabil sa isi urmeze interesul.


In aceste paragrafe recunoaste esecul miscarii ATAC, ba chiar detaliaza celelalte obiective mai putin cunoscute ale acestui program care au esuat lamentabil. Urmeaza lamentarea lipsei de imagine favorabile a SNSB, care in ciuda presupusei sale performante si prestigiu, este “aproape necunoscuta marelui public”. Urmeaza o diatriba complet pe langa:

“O intrebare ma obsedeaza. Pusi cap la cap, pot spune ca am consacrat 5 din ultimii 10 ani ctivitatilor sociale. Un timp si o energie rupte dureros din timpul meu profesional si din cel personal. Nu regret. Ma intreb insa cit de eficient le-am folosit. Cu acelasi timp si cu aceeasi energie, as fi putut fi de exemplu un ministru al educatiei mult mai bun decit multi din cei care au fost. As fi realizat SNSB si in plus as fi promovat multe alte proiecte necesare. Intrebarea se precizeaza si devine: mi-am investit timpul si energia de la un nivel de decizie optim?”

Poftim? Ok, deplange lipsa de rezultate ale eforturilor sale timp de 5 ani de zile. Si totusi, in ciuda acestei demonstratii de incompetenta si lipsa de viziune, se viseaza ...ministru al Educatiei?

Si ca tot vorbim de incompetenta, in urmatorul capitol isi asuma o lista destul de lunga de esecuri si greseli. A refuzat din lipsa de prevedere o pozitie de secretar de stat (pozitia ce i-ar fi dat pana la urma parghia necesara realizarii idealurilor sale). Mai mult, regreta ca nu a facut uz de traficul de influenta si de “firul scurt” pentru a-si urgenta acreditarea SNSB, considerand urmarirea acreditarii pe canalele oficiale (bune, proaste - sunt cele legale totusi) un esec. Ma uimeste in continuare ca acestea sunt lucruri pe care le recunoaste cu seninatate, in propriile lui cuvinte - cuvinte care de multe ori sunt stalcite. Nu s-ar zice ca vorbeste prea bine limba cea romaneasca acest intelectual. Nu stiu ce vrea sa exprime, nu stiu ce urmareste sa zica - pe alocuri ma depaseste. Ar trebui eu, ca un candidat oarecare, sa citesc un manifest al unui candidat si sa ma intreb ce naiba vrea sa zica?
Esecurile continua. Talk showuri cu spectatori putini (organizate in amfiteatre, conform viziunii lui, sperand ca va atrage in sala la fel de multi spectatori precum o emisiune televizata care ajunge la zeci sau sute de mii de oameni), o sansa ratata de a colabora cu Dilema ( [am refuzat] exagerind in mod ridicol un diferend asupra unui text propus. In loc sa fiu unul dintre apropiatii revistei si sa fiu invitat sa scriu pe diferite subiecte, m-am marginit sa trimit episodic texte la adresa oficiala a redactiei. N-au aparut), etc. Textul este presarat cu perle intelectuale de genul: “Mi-a lipsit vointa de a iesi in fata (in sensul bun). Tocmai de aceea, ii apreciez pe cei care in 1998 erau in aceeasi pozitie cu mine dar s-au asumat: A. Cioroianu, C. Preda, M. R. Ungureeanu, T. Paleologu. Chiar daca unii au esuat. Macar stie lumea cine sint si ce vor.”
Sau:
“Nu am asumat temporal (sic). Am lucrat 6 ani pentru SNSB, dar nu am asumat acest interval de la inceput. Dimpotriva, eram convins in fiecare moment ca in urmatoarele 3 luni ma voi elibera de administratia SNSB. Din aceasta cauza, in loc sa actionez planificat si sa deleg secretariatului, am actionat intr-un hei-rup permanent [...]”
Si, in final: “Am construit in abstract, pentru cineva care urma sa vina.” Nicusor Dan nu este numai matematician si intelectual, este si filozof: “in loc sa construiesc pe masura puterilor mele, [...] am irosit energie construind forme pentru alesul care urma sa vina. Efort inutil. Alesul, daca e sa vina, isi va crea singur forma.” Pesemne ca il astepta pe Neo sa vina sa preia aceste fraie. Nu cunoaste oare ND ca nimeni nu realizeaza lucruri importante asteptand ca lucrurile sa “se intample”, sa “vina cineva”? Lumea apartine oamenilor cu initiativa. Degeaba astepti sa vina oamenii sa-ti realizeze visurile tale.

Dupa Twitter, urmeaza look-ul Gotye. 
El este un om cu un simt al importantei personale foarte dezvoltat. Acest “urias talent matematic” (dupa cum subliniaza el insusi in acest document) urla impotriva nedreptatii, se lamenteaza ca si-a pierdut ultimii zece ani din viata luptandu-se cu birocratia, nesimtirea si “romanismul”. Cumva aceasta epopee eroica contra curentului si spre binele poporului, care l-a frustrat de realizari profesionale si personale (efort care, tin sa reamintesc, a fost voluntar, nu i-a fost impus de soarta potrivnica) ii da legitimitatea, energia si capacitatea de a fi primarul pe care Bucurestenii il cauta de 10 ani.

El vrea sa ajute niste cetateni pe care ii ia in deradere si care ii provoaca sila. El lupta in numele unor oameni (si pentru ei) fata de care nu are nici un respect. Acesti oameni sunt niste “lenesi” si “fraieri”, in timp ce el proclama disparitia elitismului sub regimul sau ca primar tocmai de pe pedestalul elitismului lui intelectual.

Concluzia acestui document semi-oficial, semi-personal? Abandoneaza limbajul formal pentru a declara ca “Nu pot sa nu vad mindria, ostentatia cu care semenii mei isi afiseaza supravietuirea. Cacatul social in care ne aflam, pina in git, in vreme ce auzim, din mii de piepturi, “eu ma descurc”. Romania vegetala. “

Care este concluzia mea? Daca ar fi sa pastrez abordarea cu doua unghiuri, as zice ca adevarul este undeva la mjloc. Mai mult ca sigur ca nu este un Mesia politic, la fel cum probabil ca nu este realmente momeala politica sau copoiul de bani zugravit de opozanti.

Mi-a lasat un gust amar. Un intelectual cu usoare aere elitiste, cun un limbaj semi-doct, nedemn de un "intelectual", care isi erodeaza singur imaginea prin incompetenta declarata, prin lipsa de initiativa administrativa : pe scurt, o dezamagire. Si partea cea mai bulversanta? Toate lucrurile acestea nu provin din ziarele de scandal sau de la opozitie. Sunt lucruri pe site-ul oficial, spuse de el insusi. Cursa electorala este similara unei campanii publicitare: conteaza foarte mult imaginea, reclama. Nicusor Dan mi-a lasat impresia ca nu prea vrea sa castige. Poate nici nu trebuie sa castige - dar nu vreau sa intru in capcana teoriilor conspirationiste, in care nu cred. E un om normal, ca noi toti, cu calitati si defecte, dar nu asa castigi o alegere!

Comments

Popular posts from this blog

World's Fattest Woman Plans To Get Fatter

The Amazing Fig Wasp Makes You Ponder Life